Iubesc să încerc să înțeleg ce evenimente s-au desfășurat pentru a inspira cântece. Și dacă nu reușesc să înțeleg (sau dacă vreau să văd o conexiune abstractă), atunci îmi las imaginația să zburde – teoretizez despre incidentele posibile nenumărate care ar fi putut să genereze apariția unei melodii. De exemplu, care este ofensa comisă de părțile responsabile care a dus la cântecul lui John Newman, „Love Me Again”? Ofensa trebuie să fi fost profund intimă dacă părții responsabile îi roagă pe cei nefericiți să aibă din nou o șansă să iubească. În timp ce teoretizez, mă izbesc uneori de un cântec care răspunde și satisface întrebarea arzătoare cu privire la ceea ce s-a întâmplat în cazul altui cântec. Noul single al lui Lily Moore, „Summer”, îndeplinește aceste criterii. Rămâi cu mine, acum: cred că „Summer” prezintă evenimentul care a inspirat cântecul lui Newman, „Love Me Again”.
„Summer” este un single soul-pop care ilustrează regretele unei părți conștiente într-o aventură unilaterală. O aventură unilaterală implică faptul că una dintre părți nu este conștientă de statutul conexiunii. Acest lucru duce la faptul că partea neconștientă investește emoții mai puternice în conexiune decât partea conștientă. „Summer” începe cu un ritm contagios de tobe, cu note de pian atrăgătoare, în timp ce Moore interpretează versurile de început. În aceste versuri, este stabilit faptul că Moore cântă din perspectiva părții conștiente. În timp ce s-au distrat cu partea neconștientă în timpul sezonului cald – iarna se apropie și este „timpul să plece”. Aceasta este o veste pentru partea neconștientă. Ea credea că această conexiune este mult mai profundă decât o aventură. În loc să se scuze pentru neînțelegerea creată, părta conștientă schimbă situația în cântecul refrenului. Vocea lui Moore atinge o notă visătoare aici, arătând exemple care ar fi trebuit să-i dea seama partii neconștiente că această conexiune este doar o aventură simplă. De la faptul că nu i-a sunat până la faptul că a sărutat-o cu „ochii deschiși” – aceasta face ca neînțelegerea să devină responsabilitatea exclusivă a părții neconștiente, în timp ce neînțelegerea a fost alimentată de ambele părți. Pentru oricine care s-a simțit vreodată ca parte neconștientă într-o situație similară, știe cât de ușor este să porți ochelarii cu lentile roz și să ignori aceste exemple ca fiind simple „ciudățenii”. Să descoperi că aceste exemple nu sunt „ciudățenii” în timp ce totodată să te simți prost pentru că le-ai considerat drept astfel provoacă o cantitate considerabilă de durere pentru partea neconștientă. În versetele următoare trei și patru, ascultătorii aud o scuză pentru această neînțelegere, dar este menită să aline vina pe care o simte partea conștientă – nu să recunoască durerea pe care au cauzat-o neintenționat partii neconștiente. Abia când cântecul ajunge la punte, ascultătorii aud în cele din urmă regretul partii conștiente, învăluit în note de pian delicate, în timp ce vocea lui Moore se potrivește naturii solemnă a situației. Părții conștiente îi vine realizarea completă a ceea ce a făcut. „Summer” evidențiază eșecul comunicării într-o relație; subliniind necesitatea comunicării directe a ceea ce își dorește fiecare parte din conexiune, în loc să te bazezi pe gesturi care pot avea mai multe sensuri sau pot fi interpretate greșit.
Deci, cum se leagă „Summer” de „Love Me Again” a lui Newman? „Summer” are capacitatea de a acționa ca o prequelă a piesei „Love Me Again”. Când ne concentrăm pe producția muzicală și contextul versurilor (lăsând deoparte faptul că „Love Me Again” este cu zece ani mai vechi), există similitudini și o poveste sfâșietoare de spus prin conectarea celor două cântece. Melodia lui „Summer” prezintă elemente care sunt evidențiate și dezvoltate în „Love Me Again”. Coardele din ambele piese vin imediat în minte. Ascultătorii aud o notă ușoară, dar distinctă a coardelor de-a lungul cântecului „Summer”. Acest lucru este similar cu nota de deschidere a secțiunii de coarde din refrenul piesei „Love Me Again” – diferența constă în faptul că prima parte a acestei note se prelungește mai mult. Simbolic, accentuează regretul resimțit în ambele cântece. Aici intervine poveștii generale. În timp ce regretul din „Summer” se axează pe realizarea părții conștiente cu privire la cât de insensibilă a fost în legătură cu sentimentele părții neconștiente, regretul din „Love Me Again” se axează pe realizarea că conexiunea era mult mai profundă decât o aventură simplă pentru ambele părți. Partea conștientă devine părta responsabilă care caută să refacă și să revitalizeze conexiunea. Și partea neconștientă este acum destinatarul nefericit care trebuie să decidă dacă să ofere conexiunii o a doua șansă. Devine o poveste despre a nu aprecia relațiile pe care le avem până ce nu le pierdem. Dar în cele din urmă, aceasta este doar imaginația unei persoane care îi place să teorizeze.
Lily Moore este o cântăreață și compozitoare din Londra și le-a încântat pe ascultători cu noul lor EP „Before I Change My Mind, Again…” încă de la începutul acestei luni. EP-ul marchează determinarea și pasiunea lui Moore pentru compoziție și reprezintă de asemenea revenirea lor la muzică după experiențele neplăcute din industria muzicală. EP-ul oferă ascultătorilor o privire asupra relațiilor lui Moore și a lecțiilor învățate din ele, iar „Summer” este una dintre cele șase piese incluse. Pentru fanii din Marea Britanie, există mai multe oportunități de a-l vedea pe Moore interpretând live în această toamnă. La începutul lunii septembrie, va porni în turneul The Bookies Favourite. Locațiile și biletele pentru turneu pot fi găsite aici. Apoi, pentru distracția tuturor fanilor, Moore a lansat recent podcastul lor, The Moore The Merrier with Lily Moore. Podcastul urmează să includă mulți prieteni ai artistului în cadrul seriei, discutând despre viața cu povești despre înălțimi, coborâșuri și tot ceea ce se află între ele. Și, ca întotdeauna, dacă ți-a plăcut single-ul lui Lily Moore la fel de mult ca și mie, arată-le puțină dragoste virtuală prin streaming-uri, aprecieri și follow-uri.
