Atunci când o relaţie se încheie, partenerii implicați trec prin două aspecte separate de doliu. Primul aspect pe care îl plângem este relaţia în sine. Al doilea aspect pe care îl plângem este ceea ce relaţia ar fi putut fi. Acest al doilea tip de durere este cel mai greu de procesat, deoarece posibilitatea ca această conexiune să fie mai mult decât atât nu a devenit realitate – iar noi ne obsedăm cu ceea ce ar fi putut fi făcut diferit pentru ca această posibilitate să devină realitate. Melodia „what we had” a Isabellei Kensington ilustrează ceea ce arată acest al doilea proces al durerii.
Piesa „what we had” este o baladă indie-pop cu o perspectivă melancolică. Melodia începe cu ecouri îndepărtate ale titlului, punând orice ascultător care a trecut printr-o despărţire într-o stare nostalgică pentru ceea ce ar fi putut fi. Când intră primul vers, ascultătorii află că relaţia în discuţie a ajuns la „data de expirare inevitabilă”. În al doilea vers, Kensington îşi încurajează fostul partener spunându-i că „nu există judecată” deoarece procesarea acestei situaţii, în plus faţă de readaptarea la lume în calitate de individ, a fost dificilă şi pentru ea. În versetele următoare, ascultătorii descoperă dificultatea artistei în acest proces. Ea speră ca fostul partener nu doar să se gândească la ea când fac lucrurile pe care le-au „planificat” să facă împreună, ci să simtă şi tandreţea pe care o simţeau când aud numele sau văd faţa ei.
Isabella Kensington îşi împarte timpul între Londra şi New York. De la realizarea de cover-uri până la crearea propriilor sale piese muzicale, Kensington şi-a creat un loc evident în sfera muzicii pop. Artista a lansat primul său EP „the story begins” în toamna trecută. EP-ul cuprinde cinci single-uri care gravitează în jurul problemelor de inimă. Melodia „what we had” este ultimul single de pe EP. Dacă v-aţi bucurat de muzica Isabellei Kensington la fel de mult ca mine, arătaţi-i artistei puţină iubire virtuală sub forma de ascultări, aprecieri şi urmăriri.
